TĂIERI DE PROTECȚIE ÎN PĂDURI CU ROL DE PROTECȚIE, SAU DESPRE LUPTA SILVICULTORILOR ELVEȚIENI CU SCHIMBĂRILE CLIMATICE - Daniel Paul Dima
2025-01-17, Categoria: Utilaje
Când ne gândim la Elveția, ne vin în minte cu ușurință
munții Alpi, brânza, ciocolata, băncile și ceasurile elvețiene cu precizia lor
renumită. Ne gândim poate mai puțin la pădurea elvețiană, deși aceasta
contribuie decisiv la frumusețea și bogăția țării cantoanelor. Aproape o treime
din țară (1,27 milioane ha) este acoperită cu păduri, din care circa 1% (14000
ha) sunt considerate primare, cu înaltă valoare de conservare.
Volumul de lemn pe picior se ridică la aproape 430 milioane
m3 , din care 60% este în păduri cu rol de producție, iar 40% în păduri cu rol
principal de protecție, dar nu una strictă, în sensul de a nu permite lucrări,
ci una care să răspundă provocărilor de ordin natural și antropic tot mai
numeroase cu care se confruntă Europa. Circa 65% din volumul de lemn pe picior
este reprezentat de rășinoase (molidul predominând -peste 40%-, urmat de brad,
larice și pin), acestea fiind și speciile ce ridică cele mai mari probleme în
ceea ce privește adaptarea la temperaturile tot mai ridicate și sezoanele reci
tot mai scurte. Dintre foioase, fagul este predominant (20%), urmat de paltin,
frasin și cvercinee. Munții Alpi sunt elementul definitoriu nu doar pentru
peisajul țării, ci și pentru modul în care se face zonarea și administrarea
pădurilor: altitudinal, luându-se în considerare diferențele mari de climă și
sol de la o zonă a țării la alta. Astfel, 68% din pădure este situată în zonele
preAlpi, Alpi și Alpii de Sud, în timp de regiunile Jura și Platoul Central au
mai puțină pădure, fiind și cele cu cea mai ridicată densitate a populației,
activitate agricolă și industrială. În ceea ce privește exploatarea lemnului,
circa 5 milioane m3 , reprezentând 50% din creșterea anuală, sunt extrași,
existând un plan național de creștere a acestui volum la 6 milioane m3 /an.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv strategic, rețeaua de drumuri forestiere
(deja foarte bine dezvoltată, cu circa 40 m/ha) ar urma să fie extinsă și
completată cu instalații cu cabluri de medie și lungă distanță, care să
satisfacă atât cerințele de eficiență economică, cât și pe cele de protecția a
mediului și peisajului. Merită subliniat faptul că nivelul de detaliu al
cartării electronice a întregii Elveții este cu date vectoriale (raster) din
0,5 în 0,5 metri, ceea ce permite planificarea și proiectarea optimă a
lucrărilor de exploatare forestieră (în special a trasării liniilor de
funicular).
Dat fiind că Elveția nu este membră a Uniunii Europene, nici
Serviciul Forestier de Stat elvețian, divizie a Biroului Federal pentru Mediu,
nu este membru în EUSTAFOR, așadar, în toamna anului trecut o delegație a
conducerii Romsilva a vizitat Elveția, în vederea stabilirii de conexiuni care
să permită colaborări viitoare între silvicultorii celor două țări. Totodată,
dat fiind că la acea dată se derula procesul intern de reconfigurare a
Strategiei de dezvoltare a Regiei Naționale a Pădurilor, cunoașterea a cât mai
multe particularități și moduri de organizare și funcționare ale unor structuri
omoloage din Europa era una dintre modalitățile de a discerne și alege ce este
mai bine de implementat pentru condițiile specifice ale cadrului natural și
mediului de afaceri din România. Delegația română i-a inclus pe domnii Daniel
Nicolaescu, Director General al RNP Romsilva, Adrian Băban și Costel Petcu,
ambii Consilieri ai Directorului General și pe Cătălin Munteanu, inginer în cadrul
Departamentului Comercial – Biroul pentru exploatarea și valorificarea
lemnului. Vizita a debutat în cantonul Berna, unde silvicultorii elvețieni
responsabili cu managementul forestier au explicat particularitățile
silviculturii elvețiene, subliniind strânsa interdependență cu alte sectoare
ale economiei naționale, în special cel turistic. De aici și nevoia de a lucra
cu utilaje adaptate reliefului, practic o combinație de funiculare cu tractoare
forestiere și chiar elicoptere, fiecare utilizat în zona optimă pentru care a
fost proiectat și construit.
Producătorul de funiculare Wyssen Seilbahnen și-a
prezentat fabrica din Reichenbach, unde sunt realizate instalațiile cu cabluri
pentru exploatări forestiere și construcții, precum și dispozitivele folosite
pentru producerea controlată a avalanșelor în vederea protejării
infrastructurii și a așezărilor omenești din zona munților Alpi și a
Cordilierei Anzilor, din Canada până în Chile. Vizita pe teren ce a urmat a
fost una foarte interesantă, generatoare de întrebări din partea oaspeților
români și a unei discuții profesioniste cu privire la diferențele de abordare
conceptuală și punere efectivă în practică a managementului forestier în zona
de munte. Pădurea analizată era una cu rol strict de protecție împotriva
eroziunii solului, dar în care fuseseră executate “tăieri de protecție”, ceea
ce a stârnit curiozitatea celor patru silvicultori români: “Cum adică tăieri de
protecție în păduri cu rol de protecție? Ce sunt și de ce se realizează astfel
de lucrări?“ Răspunsul oferit a fost legat de provocările actuale cu care se
confruntă silvicultorii elvețieni în ceea ce privește schimbările climatice și
impactul lor asupra pădurii. Practic, s-a observat că o bună parte din
arboretul de molid în cauză intrase într-o stare de lâncezire, cu arbori care
se uscau pe picior înainte de a ajunge la vârsta de fructificație, ceea ce i-a
condus pe silvicultori spre o soluție ce implică introducerea în compoziție a
unor specii noi, care răspund mai bine temperaturilor mai ridicate și secetei
prelungite. Pentru aceasta, s-a decis realizarea unor tăieri în “os de pește“,
pe toată lungimea versantului și perpendicular pe curba de nivel, cu
deschiderea unui coridor principal folosind un funicular Wyssen ce poate
deplasa sarcini pe distanțe de până la 2 km, urmat de trasul din lateral pe
mini-coridoare a arborilor recoltați pe distanțe de 30-50 de metri
stânga-dreapta. Întrebarea legitimă a specialiștilor români a fost legată de
intensitatea intervenției, pentru că părea că s-a intrat prea puternic în
arboret, mai ales fiind vorba de unul de protecție. Răspunsul, oferit cu un
zâmbet oarecum stângaci, a fost că un alt coleg elvețian decisese asupra
volumului de extras, că într-adevăr, s-ar fi putut scoate poate mai puțin lemn,
dar că s-a ținut cont și de faptul că la acel moment cererea din partea pieței
era una mare, iar prețul unul foarte bun (2021, anul când piața nord-americană
a explodat în materie de rășinoase, bulversând comerțul cu lemn la nivel
global). Asta deoarece și în Elveția, la fel ca în România și oriunde în altă
parte, peste 80% din veniturile administratorilor de pădure sunt generate de
vânzarea masei lemnoase, iar anumite conjuncturi din piață trebuie
valorificate.
Totodată, trebuie evidențiat sprijinul financiar extrem de
important pe care Guvernul Cantonal îl oferă proprietarilor de pădure, dacă
aceștia optează să lase pe teren întregul volum de lemn exploatat, dar cojit și
așezat pe curba de nivel, rezemat de cioatele înalte (până la un metru)
rezultate din doborârea arborilor: până la 18000 de euro/ha! Acest stimul
financiar funcționează perfect în condițiile unei piețe normale a lemnului,
acoperind generos posibilele pierderi economice rezultate din nevânzarea
lemnului. Ulterior exploatării, în decurs de doi ani silvicultorii și
proprietarii terenurilor (în cazul de față o comunitate locală) au obligația de
a introduce noile specii: un mix de rășinoase (douglas, tsugă) și foioase
(scoruș, paltin, chiar și cvercinee), ținând cont în principal de expoziția
versanților, evapotranspirație și mai puțin de altitudine). Conceptul de
reținut este cel de flexibilitate în aplicarea regimului silvic, astfel încât
funcțiile economice, sociale și de mediu ale pădurii să poate fi armonizate de
la un moment la altul, fără a permite dezechilibre într-o anumită direcție:
supra-exploatarea sau protecția în exces, ambele cu potențial nociv asupră
pădurii: prima prin reducerea excesivă a consistenței arboretului, a doua prin
împiedicarea intervenției în forță în cazul unor calamități naturale cu
potențial de răspândire (incendii forestiere, doborâturi produse de vânt,
rupturi cauzate de zăpadă, toate posibil a fi urmate de atacuri de insecte).
Deplasarea în Elveția a continuat cu o vizită în zona de vest a țării, la
granița cu Franța, unde o comunitate locală decisese construirea unei noi
pârtii de schi, ceea ce presupunea o defrișare, pe care însă lumea a acceptat-o
ca fiind necesară pentru dezvoltarea socioeconomică a zonei. Din nou, utilajul
de bază folosit atât pentru exploatarea forestieră, cât și pentru transportul
materialelor de construcții a fost un funicular instalat pe o distanță de circa
800 m, completat de un forwarder (transportor forestier) în zona platformei primare,
pentru a elibera cu rapiditate zona tasonului și a evita astfel eventuale
blocaje și a preveni posibile accidente de muncă. Au urmat alte două zile cu
vizite în pădure, în diverse zone din centrul țării unde se făceau exploatări
forestiere, deplasarea culminând cu o întâlnire de lucru la Centrul de formare
profesională în domeniul forestier de la Maienfeld, un mic sat din cantonul
Graubünden, devenit faimos datorită romanului “Heidi, fetița munților“ de
Johanna Spyri. Acesta este locul unde forestierii elvețieni învață munca
propriu-zisă în materie de exploatări forestiere, combinând cu succes aspectele
teoretice cu cele practice. Elevii pot fi fie tineri care vor să devină
muncitori forestieri, iar ulterior să avanseze spre nivelul de inginer silvic,
fie ingineri silvici absolvenți ai universității, care vor să învețe aspectele
practice ale meseriei.
Este un sistem dual, ce permite acumularea de competențe
solide atât în ceea ce privește aspectele teoretice, cât și lucrul propriu-zis
cu o gamă completă de utilaje forestiere (skidder, forwarder, funicular
tradițional, instalație cu cabluri cu turn), pe care centrul le deține, cu
implicarea unor echipe de profesioniști din zona de lucru efectiv în pădure
(unii dintre ei chiar patroni de firme de exploatare), educând nu doar
elvețieni, ci pe oricine dorește să facă un astfel de curs – ideal, un grup care
să compună o echipă de lucru, sau să se integreze într-una internațională. A
fost o săptămână plină, cu multe întâlniri productive, cu discuții
profesioniste, pe alocuri dezbateri în contradictoriu, cu glume și mult râs, cu
legarea unor prietenii menite să deschidă ușile pentru viitoare colaborări
între silvicultorii celor două țări definite de relieful montan și de păduri
frumoase și bogate!