• Paduri & Busteni
  • Cherestea & Semifabricate
  • Paleti & Ambalaje din lemn
  • Furnir & Panouri & Placaje
  • Podele & Parchete & Pardoseli
  • Lemn de foc & Energie solida
  • Case & Constructii din lemn
  • Produse din lemn & Tamplarie
  • Software & Servicii
  • Mobilier interior & exterior
  • Alte produse conexe
  • Utilaje prelucrare lemn
  • Utilaje exploatare forestiera

TĂIERI DE PROTECȚIE ÎN PĂDURI CU ROL DE PROTECȚIE, SAU DESPRE LUPTA SILVICULTORILOR ELVEȚIENI CU SCHIMBĂRILE CLIMATICE - Daniel Paul Dima

2025-01-17, Categoria: Utilaje
678a24e5d4de6_wyssen

Când ne gândim la Elveția, ne vin în minte cu ușurință munții Alpi, brânza, ciocolata, băncile și ceasurile elvețiene cu precizia lor renumită. Ne gândim poate mai puțin la pădurea elvețiană, deși aceasta contribuie decisiv la frumusețea și bogăția țării cantoanelor. Aproape o treime din țară (1,27 milioane ha) este acoperită cu păduri, din care circa 1% (14000 ha) sunt considerate primare, cu înaltă valoare de conservare.

Volumul de lemn pe picior se ridică la aproape 430 milioane m3 , din care 60% este în păduri cu rol de producție, iar 40% în păduri cu rol principal de protecție, dar nu una strictă, în sensul de a nu permite lucrări, ci una care să răspundă provocărilor de ordin natural și antropic tot mai numeroase cu care se confruntă Europa. Circa 65% din volumul de lemn pe picior este reprezentat de rășinoase (molidul predominând -peste 40%-, urmat de brad, larice și pin), acestea fiind și speciile ce ridică cele mai mari probleme în ceea ce privește adaptarea la temperaturile tot mai ridicate și sezoanele reci tot mai scurte. Dintre foioase, fagul este predominant (20%), urmat de paltin, frasin și cvercinee. Munții Alpi sunt elementul definitoriu nu doar pentru peisajul țării, ci și pentru modul în care se face zonarea și administrarea pădurilor: altitudinal, luându-se în considerare diferențele mari de climă și sol de la o zonă a țării la alta. Astfel, 68% din pădure este situată în zonele preAlpi, Alpi și Alpii de Sud, în timp de regiunile Jura și Platoul Central au mai puțină pădure, fiind și cele cu cea mai ridicată densitate a populației, activitate agricolă și industrială. În ceea ce privește exploatarea lemnului, circa 5 milioane m3 , reprezentând 50% din creșterea anuală, sunt extrași, existând un plan național de creștere a acestui volum la 6 milioane m3 /an. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv strategic, rețeaua de drumuri forestiere (deja foarte bine dezvoltată, cu circa 40 m/ha) ar urma să fie extinsă și completată cu instalații cu cabluri de medie și lungă distanță, care să satisfacă atât cerințele de eficiență economică, cât și pe cele de protecția a mediului și peisajului. Merită subliniat faptul că nivelul de detaliu al cartării electronice a întregii Elveții este cu date vectoriale (raster) din 0,5 în 0,5 metri, ceea ce permite planificarea și proiectarea optimă a lucrărilor de exploatare forestieră (în special a trasării liniilor de funicular).

Dat fiind că Elveția nu este membră a Uniunii Europene, nici Serviciul Forestier de Stat elvețian, divizie a Biroului Federal pentru Mediu, nu este membru în EUSTAFOR, așadar, în toamna anului trecut o delegație a conducerii Romsilva a vizitat Elveția, în vederea stabilirii de conexiuni care să permită colaborări viitoare între silvicultorii celor două țări. Totodată, dat fiind că la acea dată se derula procesul intern de reconfigurare a Strategiei de dezvoltare a Regiei Naționale a Pădurilor, cunoașterea a cât mai multe particularități și moduri de organizare și funcționare ale unor structuri omoloage din Europa era una dintre modalitățile de a discerne și alege ce este mai bine de implementat pentru condițiile specifice ale cadrului natural și mediului de afaceri din România. Delegația română i-a inclus pe domnii Daniel Nicolaescu, Director General al RNP Romsilva, Adrian Băban și Costel Petcu, ambii Consilieri ai Directorului General și pe Cătălin Munteanu, inginer în cadrul Departamentului Comercial – Biroul pentru exploatarea și valorificarea lemnului. Vizita a debutat în cantonul Berna, unde silvicultorii elvețieni responsabili cu managementul forestier au explicat particularitățile silviculturii elvețiene, subliniind strânsa interdependență cu alte sectoare ale economiei naționale, în special cel turistic. De aici și nevoia de a lucra cu utilaje adaptate reliefului, practic o combinație de funiculare cu tractoare forestiere și chiar elicoptere, fiecare utilizat în zona optimă pentru care a fost proiectat și construit.

Producătorul de funiculare Wyssen Seilbahnen și-a prezentat fabrica din Reichenbach, unde sunt realizate instalațiile cu cabluri pentru exploatări forestiere și construcții, precum și dispozitivele folosite pentru producerea controlată a avalanșelor în vederea protejării infrastructurii și a așezărilor omenești din zona munților Alpi și a Cordilierei Anzilor, din Canada până în Chile. Vizita pe teren ce a urmat a fost una foarte interesantă, generatoare de întrebări din partea oaspeților români și a unei discuții profesioniste cu privire la diferențele de abordare conceptuală și punere efectivă în practică a managementului forestier în zona de munte. Pădurea analizată era una cu rol strict de protecție împotriva eroziunii solului, dar în care fuseseră executate “tăieri de protecție”, ceea ce a stârnit curiozitatea celor patru silvicultori români: “Cum adică tăieri de protecție în păduri cu rol de protecție? Ce sunt și de ce se realizează astfel de lucrări?“ Răspunsul oferit a fost legat de provocările actuale cu care se confruntă silvicultorii elvețieni în ceea ce privește schimbările climatice și impactul lor asupra pădurii. Practic, s-a observat că o bună parte din arboretul de molid în cauză intrase într-o stare de lâncezire, cu arbori care se uscau pe picior înainte de a ajunge la vârsta de fructificație, ceea ce i-a condus pe silvicultori spre o soluție ce implică introducerea în compoziție a unor specii noi, care răspund mai bine temperaturilor mai ridicate și secetei prelungite. Pentru aceasta, s-a decis realizarea unor tăieri în “os de pește“, pe toată lungimea versantului și perpendicular pe curba de nivel, cu deschiderea unui coridor principal folosind un funicular Wyssen ce poate deplasa sarcini pe distanțe de până la 2 km, urmat de trasul din lateral pe mini-coridoare a arborilor recoltați pe distanțe de 30-50 de metri stânga-dreapta. Întrebarea legitimă a specialiștilor români a fost legată de intensitatea intervenției, pentru că părea că s-a intrat prea puternic în arboret, mai ales fiind vorba de unul de protecție. Răspunsul, oferit cu un zâmbet oarecum stângaci, a fost că un alt coleg elvețian decisese asupra volumului de extras, că într-adevăr, s-ar fi putut scoate poate mai puțin lemn, dar că s-a ținut cont și de faptul că la acel moment cererea din partea pieței era una mare, iar prețul unul foarte bun (2021, anul când piața nord-americană a explodat în materie de rășinoase, bulversând comerțul cu lemn la nivel global). Asta deoarece și în Elveția, la fel ca în România și oriunde în altă parte, peste 80% din veniturile administratorilor de pădure sunt generate de vânzarea masei lemnoase, iar anumite conjuncturi din piață trebuie valorificate.

Totodată, trebuie evidențiat sprijinul financiar extrem de important pe care Guvernul Cantonal îl oferă proprietarilor de pădure, dacă aceștia optează să lase pe teren întregul volum de lemn exploatat, dar cojit și așezat pe curba de nivel, rezemat de cioatele înalte (până la un metru) rezultate din doborârea arborilor: până la 18000 de euro/ha! Acest stimul financiar funcționează perfect în condițiile unei piețe normale a lemnului, acoperind generos posibilele pierderi economice rezultate din nevânzarea lemnului. Ulterior exploatării, în decurs de doi ani silvicultorii și proprietarii terenurilor (în cazul de față o comunitate locală) au obligația de a introduce noile specii: un mix de rășinoase (douglas, tsugă) și foioase (scoruș, paltin, chiar și cvercinee), ținând cont în principal de expoziția versanților, evapotranspirație și mai puțin de altitudine). Conceptul de reținut este cel de flexibilitate în aplicarea regimului silvic, astfel încât funcțiile economice, sociale și de mediu ale pădurii să poate fi armonizate de la un moment la altul, fără a permite dezechilibre într-o anumită direcție: supra-exploatarea sau protecția în exces, ambele cu potențial nociv asupră pădurii: prima prin reducerea excesivă a consistenței arboretului, a doua prin împiedicarea intervenției în forță în cazul unor calamități naturale cu potențial de răspândire (incendii forestiere, doborâturi produse de vânt, rupturi cauzate de zăpadă, toate posibil a fi urmate de atacuri de insecte). Deplasarea în Elveția a continuat cu o vizită în zona de vest a țării, la granița cu Franța, unde o comunitate locală decisese construirea unei noi pârtii de schi, ceea ce presupunea o defrișare, pe care însă lumea a acceptat-o ca fiind necesară pentru dezvoltarea socioeconomică a zonei. Din nou, utilajul de bază folosit atât pentru exploatarea forestieră, cât și pentru transportul materialelor de construcții a fost un funicular instalat pe o distanță de circa 800 m, completat de un forwarder (transportor forestier) în zona platformei primare, pentru a elibera cu rapiditate zona tasonului și a evita astfel eventuale blocaje și a preveni posibile accidente de muncă. Au urmat alte două zile cu vizite în pădure, în diverse zone din centrul țării unde se făceau exploatări forestiere, deplasarea culminând cu o întâlnire de lucru la Centrul de formare profesională în domeniul forestier de la Maienfeld, un mic sat din cantonul Graubünden, devenit faimos datorită romanului “Heidi, fetița munților“ de Johanna Spyri. Acesta este locul unde forestierii elvețieni învață munca propriu-zisă în materie de exploatări forestiere, combinând cu succes aspectele teoretice cu cele practice. Elevii pot fi fie tineri care vor să devină muncitori forestieri, iar ulterior să avanseze spre nivelul de inginer silvic, fie ingineri silvici absolvenți ai universității, care vor să învețe aspectele practice ale meseriei.

Este un sistem dual, ce permite acumularea de competențe solide atât în ceea ce privește aspectele teoretice, cât și lucrul propriu-zis cu o gamă completă de utilaje forestiere (skidder, forwarder, funicular tradițional, instalație cu cabluri cu turn), pe care centrul le deține, cu implicarea unor echipe de profesioniști din zona de lucru efectiv în pădure (unii dintre ei chiar patroni de firme de exploatare), educând nu doar elvețieni, ci pe oricine dorește să facă un astfel de curs – ideal, un grup care să compună o echipă de lucru, sau să se integreze într-una internațională. A fost o săptămână plină, cu multe întâlniri productive, cu discuții profesioniste, pe alocuri dezbateri în contradictoriu, cu glume și mult râs, cu legarea unor prietenii menite să deschidă ușile pentru viitoare colaborări între silvicultorii celor două țări definite de relieful montan și de păduri frumoase și bogate!

×
Oferte speciale
Lichidari de stoc
Categorii de produse
Meniu
Adauga